Prietenul imaginar al copilului meu

Uneori îmi surprind copilul vorbind de unul singur. Este normal acest lucru?

În jurul vârstei de 3 ani imaginația copiilor devine foarte activă, așa că nu trebuie să te îngrijorezi dacă îți surprinzi copilul jucându-se sau vorbind cu unul sau mai mulți prieteni imaginari.

Cine sau ce este un prieten imaginar?

Prietenul imaginar apare la copii care au o imaginație bogată. De cele mai multe ori, acești prieteni sunt niște personaje îndrăgite din film sau din desene animate. Prietenii imaginari sunt modele pentru copii şi ei pot face tot ce nu pot face copii în realitate. De cele mai multe ori prietenii imaginari îi însoțesc pe copii oriunde merg aceștia. Prietenul imaginar poate apărea sub diferite forme: poate fi o jucărie preferată, poate fi un om sau un copil care să-i asemene la chip copilului. Se poate întâmpla ca cel mic să-i atribuie prietenului imaginar şi calități diferite pe care el le are, spre exemplu dacă el este cuminte, atunci prietenul imaginar ar putea fi obraznic şi, de cele mai multe ori, dă vina pe prietenul imaginar când face chiar și cele mai mici boacăne.

Cauze ale acestui fenomen pot fi următoarele:

  • singurătatea – faptul că nu are prieteni cu care să se joace atât de mult cât își dorește;
  • dorința de a deține controlul – un prieten imaginar “făcând” și “acceptând” întotdeauna ceea ce dorește copilului;
  • dorința de a fi acceptat – prietenul imaginar acceptă toate ideile, gândurile, faptele copilului fără a-l critica sau dezaprecia;
  • timiditatea – copilul temându-se sau rușinându-se prea tare să spună anumite lucruri despre el, cum ar fi faptul că se teme de întuneric şi atunci va spune “prietenului meu îi este frică de întuneric” adevăratul mesaj fiind ascuns în spatele acestui joc;
  • fuga de responsabilitate, de pedeapsă – în aceste situații copilul dând vina pe prietenul imaginar atunci când sparge un pahar, scrie pe perete sau face altă boacănă;
  • un refugiu în lumea basmelor în care ei cred;
  • necesitatea de socializare a copilului.


Apariţia prietenilor imaginari este un produs al imaginaţiei copilului, care dă dovadă de creativitate, originalitate, de capacitatea de a se adapta aşa cum poate la vârsta lui. Prietenii imaginari pot fi personaje din desenele animate, din filmele pe care le-a văzut copilul sau personaje despre care i s-a povestit, dar pot fi şi creaţia originală a minţii copilului, un “mix” între aceste personaje şi altele imaginate de el.

De cele mai multe ori, acești prieteni, cu timpul, dispar singuri. Este o normalitate ca un copil să aibă un prieten imaginar.

Când copilul petrece prea mult timp cu prietenii imaginari.

Prietenii imaginari îl pot ajuta pe copil să îşi exprime nevoile, dorințele, să îşi exprime trăirile atunci când, din diferite motive el nu poate sau se jenează, dar te pot ajuta şi pe tine să îţi cunoşti mai bine copilul. Dacă micuțul tău vorbește despre temerile prietenului său, discută cu el despre ce simte vizavi de fricile acestuia. De exemplu, dacă fiul sau fiica ta îți spune că prietenul lui se teme de câini, vorbește cu el, vezi ce simte, învăță-l să îşi recunoască temerile, să exprime ceea ce gândește fără a critica modul în care prietenul lui imaginar “intermediază” lucrurile, învăță-l să controleze aceste temeri. Cu abilitate, discutând cu copilul poți afla multe lucruri despre el, despre temerile şi nesiguranța lui, despre sursa lor. Dacă ai nevoie de ajutor nu ezita să mă contactezi, îl pot ajuta pe copil să îşi exprime temerile şi să le recunoască, să îşi dezvolte abilitățile de comunicare şi relaționare.

Cum trebuie să se comporte părintele cu prietenul imaginar?

În primul rând, nu te panica. Interesează-te ce face acest prieten imaginar în viața copilului tău şi când vine mai des? (Unii copii folosesc acest prieten ca să atragă atenția asupra lor.)

Comunică cât mai des cu copilul şi oferă-i clipe de atenție absolută.

  • Ca și părinte nu trebuie să îl întrebi pe copil dacă are prieteni imaginari, dacă el nu îți vorbeşte despre aceştia (și da, uneori pot fi mai mulţi prieteni imaginari).
  • Dacă alege să îți spună despre acest prieten imaginar fi înţelegător şi nu râde de copil, acest lucru s-ar putea să afecteze comunicarea voastră, dar şi imaginea pe care şi-o formează copilul despre sine.
  • Este posibil ca atunci când greşeşte, copilul să dea vina pe prietenul lui imaginar sau pe jucării, acest comportament ne trebuie încurajat. Este bine să încerci să responsabilizezi copilul pentru faptele sale, dar fi atent să alegi cu grija cuvintele, adaptează totul vârstei copilului pentru ca cerinţele tale să fie înţelese de copil şi ai grijă la tonul, gestica şi postura pe care o ai atunci când discuţi cu el.
  • Până în jurul vârstei de 5 ani copiii nu fac prea bine diferenţă dintre real și imaginar, motiv pentru care nu trebuie să fi prea dur cu el. Dacă copilul tău “îți prezintă” prietenul imaginar este ok să îl accepţi, dar nu îl încuraja să se joace prea mult cu acesta, atrage-l în jocuri care îi plac şi implică-i şi pe ceilalţi copii/membri ai familiei pentru a încuraja relaţionarea în interacţiunea cu lumea reală.

Când prietenul imaginar nu mai este o normalitate?

Un prieten imaginar poate să existe în viața copilului până la vârsta de zece ani. Dacă un copil, care a ajuns la etapa pubertară, continua să vorbească cu cineva din imaginație, atunci copilul trebuie consultat obligatoriu de un medic sau un psiholog.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.