Dezvoltarea empatiei la copiii de vârste mici

Vă propun un joc de educare a capacităţilor empatice, copilul având posibilitatea să experimenteze transpunerea personală în starea celuilalt. Astfel își exersează funcţia cognitivă a empatiei.

Copilului i se prezintă un set de fişe/desene cu feţe ce redau diferite stări emoţionale şi i se adresează întrebarea: ”Ce simte el/ea?”.

Apoi copilului i se propune să-şi amintească când a simţit o stare similară celei din fişă.
Ce simţeai atunci?
Ai dori să mai simți la fel?
Ai putea să ii dai altă stare cartonașului/desenului?
Ce alte stări din fișă/desen îți este cunoscută? Hai să le desenăm.

Peste o săptămână jocul poate fi repetat, totodată comparând starea emoţională anterioară a copilului cu cea prezentă.

Se poate răspunde la următoarele întrebări:
Ce simțeai acum o săptămână?
Ce îți doreai să simți?
Cum te simți acum?
Ce poţi face pentru a trăi mai multe emoţii din cele dorite?

Acest exerciţiu îl determină pe copil să-şi observe propriile trăiri, să se concentreze asupra persoanelor, condiţie fundamentală pentru autodezvoltare. In acest timp, copilul are posibilitatea de a trăi anumite stări și mai ales normalitatea acestora: este firesc să fii trist, vesel, mândru, umil; fiecare poate trăi în anumite momente ale vieţii sale astfel de stări.

Exerciţiul permite copiilor să observe timbrul vocii celorlalţi, ce trădează sentimentele de încredere, curaj, tristeţe, mândrie etc.

In acest mod, ei participă la un adevărat exerciţiu de identificare a stării celuilalt în funcţie de sonoritatea şi de timbrul vocii exersând comunicarea de tip empatic, cea care permite manifestarea unui comportament cooperant, de înţelegere reciprocă între parteneri.

Reușim astfel să punem bazele unei bune comunicări interpersonale.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.