TEORIA INTELIGENŢELOR MULTIPLE

Autorul teoriei inteligenţelor multiple este Howard Gardner.
Discutăm despre un alt mod de a aborda copiii, ţinând cont de unicitatea lor.
De multe ori, în mediile de învățare se induce ideea că unii sunt deştepţi, iar alţii nu. Se consideră deştept cel care are note mai bune sau punctaj mai mare la testele de inteligenţă. Ei sunt consideraţi „născuţi inteligenţi”. Ne aşteptăm că dacă un copil e inteligent, să aibă obligatoriu rezultate bune, dacă are inteligenţă medie să fie posibil să ajungă bine dar cei cu inteligenţa scăzută sunt consideraţi fără speranţe.
Există totuși o un număr mare de exemple care au reuşit în viaţă, deşi au avut dificultăţi la şcoală: Picasso, Einstein, Spielberg, Shakespeare, Ghandi, Churchill, Darwin, Freud etc.

Așadar care dintre copii sunt mai inteligenţi?
Suntem tentaţi să-i considerăm inteligenţi pe cei care sunt buni la matematică sau literatură, iar pe ceilalţi să-i considerăm doar „talentaţi”. Să fii creativ, să contribui la dezvoltarea societăţii înseamnă mai mult decât a fi bun la matematică. Dacă vrem să le numim pe toate „talente”, atunci e corect, pentru că sunt la fel de importante, dar dacă numim una sau două inteligenţe, iar pe restul talente, atunci spunem de fapt că ele nu sunt egale ca importanţă.

Studiind modul în care oamenii rezolvă problemele în lume, Gardner a ajuns, în timp, la concluzia că există 9 tipuri de inteligenţă:

  1. Lingvistică
    A gândi în cuvinte şi a folosi limba pentru a exprima şi înţelege realităţi complexe.
    Este inteligenţa cea mai des folosită în comunicare. Copiii cu inteligenţă lingvistică învaţă repede limba maternă, învaţă limbi străine, citesc, folosesc de timpuriu metafora, dezvoltă abilităţi lingvistice şi îşi aleg cariera în funcţie de capacităţile lingvistice.
  2. Logico-matematică
    A gândi la cauză şi efect, a înţelege relaţiile dintre acţiuni, obiecte şi idei. Abilitatea de-a calcula, cuantifica, evalua propoziţii şi de-a efectua operaţii matematice şi logice complexe. Implică abilităţi de gândire deductivă şi inductivă, precum şi capacităţi critice şi creative de rezolvare a problemelor.
    Oamenii cu inteligenţă logico-matematică dezvoltată devin contabili, matematicieni, chimişti, fizicieni.
  3. Muzicală
    A gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime. A fi sensibil la tonuri, la intensitatea, înălţimea şi timbrul sunetului. Abilitatea de-a recunoaşte, crea şi reproduce muzica şi ritmurile folosind un instrument sau vocea. Implică ascultare activă şi existenţa unei legături puternice între muzică şi emoţii.
  4. Spaţială
    A gândi în imagini şi a percepe cu acurateţe lumea vizuală. Abilitatea de-a gândi în trei dimensiuni, de-a transforma percepţiile şi de a recrea aspecte ale experienţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei. A lucra cu obiecte.
    Capacitatea de-a înţelege relaţiile din spaţiu. O au artiştii, arhitecţii, fotografii. Matematicienii buni au dovedit inteligenţă matematică şi spaţială. Copiii care au dezvoltat acest tip de inteligenţă sunt adeseori etichetaţi ca având deficienţe de atenţie.
  5. Kinestezică
    A gândi în mişcări şi a folosi corpul în moduri abile şi complicate. Implică simţul coordonării în mişcări ale întregului corp şi al mâinilor, în manipularea obiectelor.
    O au dansatorii, sculptorii, sportivii. Pot fi abilităţi motorii de fineţe sau ample. Actoria este mai mult kinestezică şi mai puţin lingvistică (de exemplu pentru a-l înţelege pe Shakespeare e nevoie de 6-8 tipuri de inteligenţă…).
  6. Interpersonală
    A gândi despre alte persoane şi a le înţelege. A avea empatie, a recunoaşte diferenţele dintre oameni şi a aprecia modul lor de gândire, fiind sensibil la motivele, intenţiile şi stările lor. Implică o interacţiune eficientă cu una sau mai multe persoane în familie, între prieteni sau colegi, în mediul de lucru.
    Cei cu inteligenţa interpersonală „tare” sunt conducători, vânzători, psihologi, se pricep la motivarea oamenilor, dar şi la manipulare. Ei înţeleg modul cum „funcţionează” oamenii. Un profesor bun trebuie să aibă această inteligenţă.
  7. Intrapersonală
    A gândi despre şi a se înţelege pe sine. A fi conştient de punctele tari şi cele slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale. Implică monitorizarea şi controlul eficient al gândurilor şi emoţiilor. Abilitatea de a se monitoriza în relaţii interpersonale. E vorba de cunoaşterea de sine şi de luarea deciziilor pe baza cunoaşterii.
  8. Naturalistă
    A înţelege lumea naturală, incluzând plante, animale şi studii ştiinţifice. Abilitatea de a recunoaşte şi de a clasifica indivizi, specii şi relaţii ecologice. A interacţiona eficient cu fiinţe vii şi a discerne scheme legate de viaţă/forţele naturii. Inteligenţa naturalistă a fost a opta inteligenţă în ordinea identificării. Celelalte nu explicau personalităţi ca Darwin, biologi, astronomi. Ei nu operează cu simboluri, scheme sau formule matematice, ca fizicienii sau chimiştii, ci mai degrabă organi-zează tiparele observate într-un mod care diferă de cele ale celorlalte ştiinţe „exacte”. În această categorie se includ şi maeştrii bucătari.
  9. Existenţială
    Gardner e convins că e o modalitate de cunoaştere, dar nu reuşit să-i stabilească localizarea pe creier. De aceea vorbeşte despre ea ca despre o „jumătate de inteligenţă”. Acest tip de inteligenţă este mai dezvoltată la filosofi, cei care pun întrebări despre sensul fericirii, originea Universului etc. Probabil spiritualitatea aparţine acestui tip.

Dacă dorești să primești mai multe informații despre stilurile de învățare ale oamenilor, te invit să participi la formarea ONLINE care va avea loc în luna Martie a acestui an.

Completează formularul de mai jos și îți voi trimite pe e-mail detaliile participării.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.