Adevăr sau minciună?

Adevărul este întotdeauna calea cea dreaptă în moralitate. Este cea mai scurtă distanță dintre o acțiune și efectele acesteia.

Temelia adevărului ar trebui cu siguranță turnată în copilărie. Atunci este momentul când părinții ar trebui să insufle minții tinere acea dorință instantanee, automată de a alege adevărul, făcând din asta atmosfera constantă a minții și a vieții. Spuneți-i copilului că „adevărul înainte de toate” ar trebui să fie deviza vieții sale.

Părinții fac o mare greșeală atunci când privesc minciuna ca o boală; ea nu este întotdeauna o boală în sine, ci doar un simptom. În spatele fiecărui neadevăr se află un motiv, o anumită cauză, și tocmai acea cauza este cea care trebuie înlăturată.

Minciuna poate fi rezultatul fricii, al încercării de a acoperi un defect și de a scăpa de pedeapsă. De asemenea, poate fi doar dovada unei imaginații foarte active sau poate fi dorința puternică de a fi lăudat care îl împinge pe copil să câștige atenția și să-i uimească pe alții cu povești minunate.

A spune constant unui copil să nu mintă înseamnă a da viață și intensitate „minciunii”.

Metoda mai bună este de a stimula mușchii moralității cu o abordare pozitivă, de a îndemna copilul să fie cinstit, să fie credincios, să fie loial și să fie neînfricat față de adevăr.

Vă îndemn să-i vorbiți despre noblețea curajului de a vorbi adevărul, de a trăi drept, de a respecta principiile de onoare în fiecare moment.

Și cel mai important aspect este că părinții trebuie să trăiască adevărul sau copilul nu îl va trăi nici el.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.